Pescuit

Puteti pescui in vecinatatea pensiunii, in cele 2 canale care incadreaza locatia noastra: canalul Uzlina si un canal de acces la canalul Uzlina, aflat in spatele pensiunii. Deasemenea tot in apropiere, la aproximativ 200 m de pensiune, puteti pescui  pe bratul Sf. Gheorghe, in locuri cu adancimea apei intre 10 si 20 de metri.
Cu barcile pensiunii noastre sau proprietatea dvs. puteti ajunge in orice locatie de pescuit a Deltei  Dunarii oricat de indepartata ar fi!

Ce pesti puteti prinde ?

Va prezentam mai jos cateva specii de pesti pe care le puteti pescui in Delta Dunarii:

Stiuca

Denumire stiintifica: Esox lucius
Raspandire : Traieste indeosebi in apele statatoare, bogate in vegetatie, dar si in cele curgatoare pana in zona deluroasa. Descriere : Are corpul relativ gros, cilindric si alungit, avand , de regula, lungimea obisnuita 30 - 40 cm (exceptional 1.5 m), iar greutatea de 0.500 g - 1 kg (exceptional 6 - 25 kg).[detalii...]

Somnul

Denumire stiintifica: Silurus granis
Raspandire : In general este intalnit in Dunare si in raurile mari. Primavara poate fi gasit si in balti in cautare de hrana sau a locurilor de reproducere. Descriere : Are corpul masiv, puternic, gros in parte dinainte si comprimat in cea dinapoi. Pielea nu prezinta solzi, este moale si alunecoasa, cu secretii abundente de mucus. Capul somnului este turtit de sus in jos, gura mare, armata cu dinti ascutiti, conici, indreptati inapoi si asezati in serii pe ambele falci. Pe falca superioara sunt prezente mustati - o pereche - foarte lungi, iar pe cea inferioara 2 perechi mult mai scurte. La somn, inotatoarea anala este foarte lunga. [detalii]

Salaul

Denumire stiintifica:  Stizostedio lucioperca
Raspandire: Raspandit in apele statatoare de ses si in Dunare, din care urca in cursul inferior al raurilor mari, coboara pana in Delta, intrand si in lacurile litorale usor salmastre.
Descriere: Are corpul fusiform, putin comprimat, acoperit de solzi mici; botul scurt, gura mare, terminala, inarmata cu dinti asezati in cate un rand pe fiecare falca si alti numerosi dinti pe cerul gurii.[detalii]

Bibanul

Denumire stiintifica: Perca fluvialitis
Raspandire: Foarte raspandit este intalnit in apele dulci si salmastre, in cele curgatoare pana in zona mrenei, dar mai ales in apele statatoare, unde nu trebuie sa infrunte curentul. Descriere Are corpul indesat, arcuit, mai inalt spre cap si mult mai gatuit spre coada, capul aproape conic cu botul scurt si gura terminala captusita cu dinti si ochi mari. Aripioara dorsala, formata numai din radii tari tepoase. Are corpul acoperit cu solzi mici, zimtati, adanc infipti.[detalii]

Avatul

Denumire stiintifica: Aspius  aspius
Raspandire: Fiind peste de apa dulce, poate fi intalnit: in Dunare, poate urca pe rauri si sa ajunga pana in zonele de deal, in raurile de apa salcie ale Deltei si chiar si in lacurile litorale.
Descriere: Corpul avatului este alungit, viguros, cu solzi mici bine fixati cu striuri, cu spinarea si muchia ventrala rotunjite, inotatoarea dorsala mai inalta decat lunga, taiata oblic si mult impinsa spre coada. Are capul conic, gura mare, larga, cu falca de jos arcuita in sus.[detalii]

Crapul

Face parte din familia Cyprinidae si se gaseste in aproape toate apele din Romania, mai putin in apele de munte. Este un peste robust, puternic si viclean, cu gura carnoasa si doua perechi de mustati pe buza superioara, dintre care prima pereche are organe mici, urmate de doua mustati mari, asezate spre colturile gurii. Caracteristici  de regula, are spatele de la verzui inchis pana la cenusiu, cu lateralele argintii sau galbui. In bazinele piscicole cu inmultire controlata culorile acestui peste sunt mai albicioase, estompate fata de nuantele inchise care le gasim la pestii din mediul natural salbatic.
Carasul
 

Carassius Auratus Gibelio este cel mai cunoscut şi răspândit peşte de apă dulce din România. El face parte din clasa Actinopterygii, ordinul Cypriniformes, familia Cyprinidae. Carasul este originar din Asia de Nord, de unde s-a răspândit în toată China ca peşte ornamental, iar mai apoi în întreaga lume. Dimensiunile obişnuite ale carasului sunt de 10-15 cm, iar greutatea lui poate varia de la 80-150 de grame, la 1,5-2 kg, în mod excepţional.
 Plătica
      Plătica are un corp turtit lateral cu o lungime între 30 - 50 cm, în cazuri de excepţie poate atinge lungimea de 85 cm şi o greutate de 7 kg. Ochii raportaţi la mărime sunt relativ mici. Peştele se poate recunoaşte uşor culoarea verzuie-cenuşie plumburie a solzilor pe spate. Pe părţile laterale are o culoare mai deschisă cu sclipiri perlat-metalice. La exemplarele mai în vârstă nuanţele devin de culoarea bronzului. Solzii sunt acoperiţi abundent de mucus. Inotătoarele sunt relativ lungi de culoare brun închis, prin lungimea mai mare a înotătoarelor plătica se poate deosebi de „Blicca bjoerkna” cu care a fost frecvent confundată. Prin depunerea icrelor în acelaşi timp cu alţi peşti apar prin încrucişări aşa numiţii „bastarzi”. Plătica în condiţii optime de viaţă poate atinge vârsta de 16 ani.

Roşioara (Scardinius erythrophthalmus) este o specie de peşte de apă dulce din familia Cyprinidae.
    Roşioara are o lungime medie de 20-30 cm, putând atinge 50 cm lungime şi o greutate de 2–3 kg. Peştele are un corp turtit lateral, înotătoarele pectorale de culoare roşiatică sunt aşezate în aproprierea branhiilor, corpul este acoperit cu solzi mari rotunzi. Spatele şi partea laterală a corpului este de culoare cenuşie verzuie spre adbomen devine de culoare argintie. Inotătoarele dorsale, abdominale şi coada au culoare portocalie roşiatică. Roşioara se poate confunda uşor cu „ Rutilus rutilus” singura diferenţă este forma gurii.

Linul (Tinca tinca), este o specie de peşte de apă dulce din familia Cyprinidae care trăieşte de obicei pe fundul apelor cu un curs domol. El poate fi întâlnit peste tot în Europa şi pe alocuri în Asia.Culoarea linului este de culoare verde măslinie, pe când în crescătorii linul poate avea o variantă roşie aurie, acesta fiind crescut ca peşte în bălţi ornamentale.
Caracteristic linului este coada care este scurtă în partea ventrală, corpul este acoperit de solzi mici rotunzi, mucusul care acoperă peştele are un rol de protecţie antibacteriană şi antimicotică. Gura linului are pe partea laterală două mustăţi scurte. Linul are lungimea medie a corpului între 20 - 40 putând atinge 70 cm, şi o greutate de 10 kg. Este un peşte care hrăneşte cu plante acvatice, alge sau melcişori.
Inapoi

Suport Online